📌 Cât timp am la dispoziție ca să înregistrez decesul?

În mod normal, decesul unei persoane trebuie declarat în termen de 3 zile de la momentul la care a încetat din viață. 

În cazul în care însă declararea decesului are loc mai târziu, întocmirea actului de deces poate fi făcută doar cu aprobarea parchetului (procurorului) și arătarea, în scris, a motivelor întârzierii.

📌 De la ce autoritate pot obține certificatul de deces?

Certificatul de deces se eliberează de către ofițerul de stare civilă din cadrul Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor (SPCLEP) din cadrul primăriei localității în a cărei rază s-a produs evenimentul. Un astfel de ofițer de stare civilă este primarul. 

📌 De ce documente am nevoie ca să obțin certificatul de deces?

Pentru eliberarea certificatului de deces sunt necesare:

• certificatul medical constatator al decesului (actul emis de către un medic care indică cauza decesului și data). Acesta trebuie întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, semnătura și parafa medicului care a făcut constatarea, sigiliul sau ștampila unității sanitare, în care trebuie consemnată cauza decesului, fără prescurtări, înscrisă cu majuscule;

• o declarație verbală făcută de către un membru de familie, medicul curant sau orice altă persoană care are cunoștință despre deces;

• certificatul de naștere și certificatul de căsătorie al defunctului, după caz;

• actul de identitate al defunctului;

• livretul militar sau, după caz, adeverința de recrutare a celui decedat, dacă este cazul;

• actul de identitate al declarantului.

Depunerea certificatului și a declarației se fac în fața ofițerului de stare civilă, care mai apoi întocmește actul de deces.

Când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru, fie că este sau nu identificat, declaraţia se face în termen de 48 de ore, calculat din momentul decesului sau al găsirii cadavrului.

Dacă decesul a survenit în urma uneia dintre cauzele de mai sus, este obligatoriu să fie sesizate poliția sau parchetul (procurorul). 

📌 De la ce autoritate pot obține certificatul de deces?

Certificatul de deces se eliberează de către ofițerul de stare civilă din cadrul Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor (SPCLEP) din cadrul primăriei localității în a cărei rază s-a produs evenimentul. Un astfel de ofițer de stare civilă este primarul. 

📌 De ce documente am nevoie ca să obțin certificatul de deces?

Pentru eliberarea certificatului de deces sunt necesare:

• certificatul medical constatator al decesului (actul emis de către un medic care indică cauza decesului și data). Acesta trebuie întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, semnătura și parafa medicului care a făcut constatarea, sigiliul sau ștampila unității sanitare, în care trebuie consemnată cauza decesului, fără prescurtări, înscrisă cu majuscule;

• dovada eliberată de parchet sau de poliție, din care rezultă că una dintre aceste autorități a fost sesizată despre deces; 

• o declarație verbală făcută de către un membru de familie, medicul curant sau orice altă persoană care are cunoștință despre deces;

• certificatul de naștere și certificatul de căsătorie, după caz;

• actul de identitate al defunctului.

• livretul militar sau, după caz, adeverința de recrutare a celui decedat, dacă este cazul;

• actul de identitate al declarantului.

Depunerea certificatului și a declarației se fac în fața ofițerului de stare civilă, care mai apoi întocmește actul de deces.

În cazul în care decesul nu a fost declarat şi înregistrat în termenul legal de 48 de ore, întocmirea actului de deces se face numai cu aprobarea parchetului (procurorului), iar declaraţia se face în scris, arătând motivele întârzierii.

📌 Cât timp am la dispoziție ca să înregistrez decesul?

În mod normal, decesul unei persoane trebuie declarat în termen de 3 zile de la momentul la care a încetat din viață. 

În cazul în care însă declararea decesului are loc mai târziu, întocmirea actului de deces poate fi făcută doar cu aprobarea parchetului (procurorului) și arătarea, în scris, a motivelor întârzierii.

📌 De la ce autoritate pot obține certificatul de deces?

Certificatul de deces se eliberează de către ofițerul de stare civilă din cadrul Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor (SPCLEP) din cadrul primăriei localității în a cărei rază s-a produs evenimentul. Un astfel de ofițer de stare civilă este primarul. 

📌 De ce documente am nevoie ca să obțin certificatul de deces?

Pentru eliberarea certificatului de deces sunt necesare:

• certificatul medical constatator al decesului (actul emis de către un medic care indică cauza decesului și data). Acesta trebuie întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, semnătura și parafa medicului care a făcut constatarea, sigiliul sau ștampila unității sanitare, în care trebuie consemnată cauza decesului, fără prescurtări, înscrisă cu majuscule;

• o declarație verbală făcută de către un membru de familie, medicul curant sau orice altă persoană care are cunoștință despre deces;

• certificatul de naștere și certificatul de căsătorie ale defunctului, după caz;

• actul de identitate al defunctului;

• permisul de ședere pe teritoriul României sau alte documente similare;

• livretul militar sau, după caz, adeverința de recrutare a celui decedat, dacă este cazul;

• actul de identitate al declarantului.

Depunerea certificatului și a declarației se fac în fața ofițerului de stare civilă, care mai apoi întocmește actul de deces.

În cazul cetățenilor străini care aveau un permis de ședere în România (sau un document similar), acesta va fi transmis de către ofițerul de stare civilă (primar, etc.) structurii teritoriale a Inspectoratului General pentru Imigrări, împreună cu un extras de pe actul de deces. 

📌 Cum se înregistrează decesul în țara de origine a defunctului?

Dacă un cetăţean străin a decedat pe teritoriul României, ofiţerul de stare civilă care a întocmit actul trimite, în termen de 5 zile de la înregistrare, un extras de pe actul respectiv către Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor, care îl transmite misiunii diplomatice sau oficiului consular al ţării respective în România.

În situaţia în care țara de origine are relații diplomatice cu România, dar nu au birouri în țara noastră, Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor transmite, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, un extras de pe actul respectiv. 

În general, pentru ca certificatul de deces să fie recunoscut și în altă țară, trebuie ca acesta să fie transcris. Pentru mai multe informații despre transcrierea certificatului de deces, îți recomandăm să iei legătura cu misiunea diplomatică (ambasada sau consulatul) a țării de proveniență a defunctului. Poți să consulți aici lista misiunilor diplomatice (ambasade, consulate) din România. 

Când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru, fie că este sau nu identificat, declaraţia se face în termen de 48 de ore, calculat din momentul decesului sau al găsirii cadavrului.

Dacă decesul a survenit în urma uneia dintre cauzele de mai sus, este obligatoriu să fie sesizate poliția sau parchetul (procurorul). 

📌 De la ce autoritate pot obține certificatul de deces?

Certificatul de deces se eliberează de către ofițerul de stare civilă din cadrul Serviciul Public Comunitar Local de Evidenta a Persoanelor (SPCLEP) din cadrul primăriei localității în a cărei rază s-a produs evenimentul. Un astfel de ofițer de stare civilă este primarul. 

📌 De ce documente am nevoie ca să obțin certificatul de deces?

Pentru eliberarea certificatului de deces sunt necesare:

• certificatul medical constatator al decesului (actul emis de către un medic care indică cauza decesului și data). Acesta trebuie întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, semnătura și parafa medicului care a făcut constatarea, sigiliul sau ștampila unității sanitare, în care trebuie consemnată cauza decesului, fără prescurtări, înscrisă cu majuscule;

• dovada eliberată de parchet sau de poliție, din care rezultă că una dintre aceste autorități a fost sesizată despre deces; 

• o declarație verbală făcută de către un membru de familie, medicul curant sau orice altă persoană care are cunoștință despre deces;

• certificatul de naștere și certificatul de căsătorie al defunctului, după caz;

• actul de identitate al defunctului;

• permisul de ședere pe teritoriul României sau alte documente similare;

• livretul militar sau, după caz, adeverința de recrutare a celui decedat, dacă este cazul;

• actul de identitate al declarantului.

Depunerea certificatului și a declarației se fac în fața ofițerului de stare civilă, care mai apoi întocmește actul de deces.

În cazul în care decesul nu a fost declarat şi înregistrat în termenul legal de 48 de ore, întocmirea actului de deces se face numai cu aprobarea parchetului (procurorului), iar declaraţia se face în scris, arătând motivele întârzierii.

📌 Cum se înregistrează decesul în țara de origine a defunctului?

Dacă un cetăţean străin a decedat pe teritoriul României, ofiţerul de stare civilă care a întocmit actul trimite, în termen de 5 zile de la înregistrare, un extras de pe actul respectiv către Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor, care îl transmite misiunii diplomatice sau oficiului consular al ţării respective în România.

În situaţia în care țara de origine are relații diplomatice cu România, dar nu au birouri în țara noastră, Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor transmite, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, un extras de pe actul respectiv. 

În general, pentru ca certificatul de deces să fie recunoscut și în altă țară, trebuie ca acesta să fie transcris. Pentru mai multe informații despre transcrierea certificatului de deces, îți recomandăm să iei legătura cu misiunea diplomatică (ambasada sau consulatul) a țării de proveniență a defunctului. Poți să consulți aici lista misiunilor diplomatice (ambasade, consulate) din România. 

Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite la autorităţile străine, au putere doveditoare în România numai dacă sunt transcrise în registrele de stare civilă române. 

Ambasada sau consulatul României îți pot transcrie certificatele de deces eliberate de autorităţile străine dacă sunt respectate următoarele condiţii:

1. decesul a fost înregistrat în prealabil la autoritățile din statul unde a avut loc;

2. localitatea în care s-a produs şi s-a înregistrat decesul se află în circumscripţia consulară a ambasadei sau a consulatului unde se solicită trasncrierea. De exemplu, dacă decesul a avut loc în Italia, nu vei putea merge la Ambasada României din Franța pentru a transcrie certificatul de deces.

Cererea de transcriere a certificatului de deces va fi făcută de unul dintre membrii familiei sau de către o altă persoană îndreptăţită.

📌 Vei avea nevoie de următoarele documente:

• certificatul de deces sau extrasul de deces eliberat de autorităţile străine şi traducere legalizată în limba română;

• certificatul de naştere şi certificatul de căsătorie ale defunctului, după caz;

• documentul din care să rezulte că defunctul era cetățean român (paşaport românesc sau act de identitate românesc);

• actul de identitate al persoanei care solicită înscrierea certificatului de deces;

• declaraţie din partea persoanei care declară decesul ori a reprezentantului legal că nu mai există un alt act transcris sau reconstituit.

Poți afla mai multe informații despre procedura pe care trebuie să o urmezi, precum și să te programezi pentru transcrierea certificatului de deces aici.

⚠️ ATENȚIE!

În funcție de statul în care a fost eliberat certificatul de deces, va trebui să mai respecți niște formalități. De exemplu, ți se poate cere ca documentul să fie supralegalizat (să i se aplice o ștampilă în străinătate, de regulă la Ministerul Afacerilor Externe din respectiva țară). Există, însă, și excepții:

1. Documentele eliberate de statele membre ale UE sunt scutite de apostilare sau orice altă formalitate de legalizare. 

2. Dacă traducerea în limba română este efectuată de un traducător autorizat din unul din statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară, documentul nu mai trebuie să fie supralegalizat/apostilat. Statele cu care România a încheiat astfel de acorduri sunt: 

   Albania	Muntenegru	Ucraina
   Austria	Bulgaria - în practică, e posibil să fie solicitată apostilarea	Ungaria
   Belgia - în practică, este posibil să fie solicitată apostilarea	Republica Cehă	Cuba
   Bosnia și Herțegovina	Republica Slovacă	Coreea de Nord
   Croația	Republica Moldova	China - solicită supralegalizare, cu excepția provinciilor Macau și Hong Kong, unde este solicitată apostila
   Serbia	Republica Mongolia	Franța
   Slovenia	Polonia
   Macedonia de Nord	Federația Rusă

3. Extrasul multilingv de naştere eliberat în baza Convenţiei nr. 16 a Comisiei Internaţionale de Stare Civilă referitoare la eliberarea extraselor multilingve ale actelor de stare civilă, semnată la Viena la 8 septembrie 1976, este scutit de traducere şi legalizare (Formular A-CIEC).

4. În cazul documentelor emise de către alte state, documentul va trebui să fie apostilat sau supralegalizat. 

Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite la autorităţile străine, au putere doveditoare în România numai dacă sunt transcrise în registrele de stare civilă române. 

În calitate de cetățean român ai obligația ca, în termen de 6 luni de la întoarcerea în țară sau de la primirea din străinătate a certificatului, să ceri transcrierea acestor acte. 

Cererea de transcriere a certificatului de deces se poate face la Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor (SPCLEP) sau la Primăria: 

• Din localitatea unde avea domiciliul defunctul;

• Din localitatea unde are domiciliul persoana care cere transcrierea certificatului. În acest caz, ofițerul de stare civilă care înregistrează cererea are obligația să dispună verificări și la ultimul domiciliu al defunctului. 

  ---

📌 Ai nevoie de următoarele documente: 

• cerere tip (pe care o poți obține de la primărie sau de la SPCLEP);

• certificatul de deces original eliberat de autoritățile competente;

• traducerea certificatului de deces în limba română și legalizată la un notar public (dacă traducerea este făcută la un notar în străinătate trebuie să fie apostilată sau supralegalizată);

• certificatul de naștere și certificatul de căsătorie al persoanei decedate, după caz;

• actele de identitate ale persoanei decedate, solicitantului și persoanei împuternicite, în termen de valabilitate și originalele (CI sau pașaport cu domiciliul în străinătate),

• documentul din care să rezulte că defunctul era cetățean român (paşaport românesc sau act de identitate românesc);

• în cazul în care defunctul nu mai avea domiciliul în România, un document din care să rezulte care a fost ultima adresă de domiciliu a defunctului în România;

• procură specială în original, apostilat sau supralegalizată (pentru depunerea dosarului de transcriere și a ridicării certificatului de deces românesc transcris) și a legalizării, (apostilat sau supralegalizată) în cazul în care sunt făcute la un notar în străinătate, dacă cererea se depune prin împuternicit;

• declarația notarială (dacă se depune prin procură) din partea solicitantului din care să reiasă că nu a solicitat transcrierea sau înscrierea certificatului (dacă declarația este făcută în străinătate trebuie să fie apostilată sau supralegalizată, tradusă și legalizată). 

⚠️ ATENȚIE!

În funcție de statul în care a fost eliberat certificatul de deces, va trebui să mai respecți niște formalități. De exemplu, ți se poate cere ca documentul să fie supralegalizat (să i se aplice o ștampilă în străinătate, de regulă la Ministerul Afacerilor Externe din respectiva țară). Există, însă, și excepții:

1. Documentele eliberate de statele membre ale UE sunt scutite de apostilare sau orice altă formalitate de legalizare. 

2. Dacă traducerea în limba română este efectuată de un traducător autorizat din unul din statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară, documentul nu mai trebuie să fie supralegalizat/apostilat. Statele cu care România a încheiat astfel de acorduri sunt: 

• Albania

• Austria 

• Belgia - în practică, este posibil să fie solicitată apostilarea 

• Bosnia și Herțegovina

• Croația

• Serbia

• Slovenia

• Macedonia de Nord

• Muntenegru

• Bulgaria - în practică, e posibil să fie solicitată apostilarea

• Republica Cehă

• Republica Slovacă

• Republica Moldova

• Republica Mongolia

• Polonia

• Federația Rusă

• Ucraina

• Ungaria

• Cuba

• Coreea de Nord

• China - solicită supralegalizare, cu excepția provinciilor Macau și Hong Kong, unde este solicitată apostila

• Franța 

3. Extrasul multilingv de naştere eliberat în baza Convenţiei nr. 16 a Comisiei Internaţionale de Stare Civilă referitoare la eliberarea extraselor multilingve ale actelor de stare civilă, semnată la Viena la 8 septembrie 1976, este scutit de traducere şi legalizare (Formular A-CIEC).

4. În cazul documentelor emise de către alte state, documentul va trebui să fie apostilat sau supralegalizat. 

Dacă vrei să ne sprijini să continuăm, trimite un sms cu textul PUTEM la 8864 și donezi 4 Euro lunar către Code for Romania.

📌 Poți solicita ajutor de deces dacă te încadrezi într-una dintre categoriile de mai jos:

• soț supraviețuitor; 

• descendent de gradul I (fiu, fiică);

• părinte;

• tutore;

• curator; 

• ești persoana care suportă cheltuielile ocazionate de deces, cu condiția să dovedești efectuarea acestor cheltuieli.

  ---

📌 Cuantumul ajutorului de deces

Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte anual prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi nu poate fi mai mic decât valoarea câştigului salarial mediu brut.

Valoarea ajutorului de deces la 1 ianuarie 2024 a fost stabilită la 7.576 lei în cazul decesului asiguratului sau al pensionarului.

📌 Ajutorul de deces se achită în termen de 3 zile lucrătoare de la solicitare de către:

• casa teritorială de pensii, în cazul decesului pensionarului sau al asiguratului;

• instituţia care gestionează bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cazul decesului şomerului, respectiv al unui membru de familie al acestuia.

Începând cu 1 septembrie 2024, persoanele fizice care solicită ajutor de deces vor putea primi plata acestuia și prin virament bancar.

Ajutorul de deces poate fi solicitat și în cazul în care un membru al familiei asiguratului sau pensionarului decedează, iar acesta nu era asigurat sau pensionar în sistemul public de pensii la momentul decesului. În astfel de cazuri, suma oferită este de jumătate față de cea acordată pentru decesul unui asigurat sau pensionar, respectiv 3.784 lei în 2024.

📌 Actele  necesare acordării ajutorului de deces, după caz, sunt:

• cerere pentru acordarea ajutorului de deces;

• certificat de deces (original şi copie);

• act de identitate al solicitantului (original şi copie);

• acte de stare civilă ale solicitantului, din care să rezulte gradul de rudenie cu decedatul, sau, după caz, actul care atestă calitatea de tutore, curator, mandatar (original şi copie);

• dovada că solicitantul a suportat cheltuielile ocazionate de deces (original şi copie);

• dacă este cazul, act medical emis sau vizat de medicul expert al asigurărilor sociale, prin care se atestă boala care l-a făcut inapt şi data ivirii acesteia, în cazul copilului inapt în vârstă de peste 18 ani (original);

• dacă este cazul, adeverinţă care să certifice că, la data decesului, membrul de familie cu vârsta cuprinsă între 18 şi 26 de ani urma o formă de învăţământ organizată potrivit legii (original).

• dacă este cazul, adeverință eliberată de angajator din care să rezulte că persoana decedată avea calitatea de asigurat la data decesului, respectiv extras din REVISAL.

Chiar dacă persoana decedată nu era asigurată și nu avea nici calitatea de pensionar pe teritoriul României, însă tu, ca membru al familiei, ești asigurat sau pensionar, poți beneficia de ajutor pentru deces.

📌 Poți solicita ajutor de deces dacă te încadrezi într-una dintre categoriile de mai jos:

• soț / soție;

• copil (indiferent dacă este propriu, adoptat, în plasament familial sau încredințat spre creștere și educare):

  • în vârstă de până la 18 ani;

  • Cu vârsta cuprinsă între 18 și 26 de ani, dacă îşi continuă studiile, până la terminarea acestora;

  • indiferent de vârstă, aflat în întreținerea părinților, dacă a devenit inapt pentru muncă din cauza stării de sănătate înainte de împlinirea vârstei de 26 de ani;

• părinţii și bunicii oricăruia dintre soți.

📌 Cuantumul ajutorului de deces:

Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte anual prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi nu poate fi mai mic decât valoarea câştigului salarial mediu brut.

Valoarea ajutorului de deces la 1 ianuarie 2024 a fost stabilită la 7.576 lei În cazul decesului asiguratului sau al pensionarului și la 3.784 lei în cazul în care persoana decedată nu era asigurată sau pensionară.

📌 Ajutorul de deces se achită în termen de 3 zile lucrătoare de la solicitare de către:

• casa teritorială de pensii, în cazul decesului pensionarului sau al asiguratului respectiv al unui membru de familie al acestuia;

• instituţia care gestionează bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cazul decesului şomerului, respectiv al unui membru de familie al acestuia.

Începând cu 1 septembrie 2024, persoanele fizice care solicită ajutor de deces vor putea primi plata acestuia și prin virament bancar.

📌 Actele  necesare acordării ajutorului de deces, după caz, sunt:

• cerere pentru acordarea ajutorului de deces

• certificat de deces (original şi copie);

• act de identitate al solicitantului (original şi copie);

• acte de stare civilă ale solicitantului, din care să rezulte gradul de rudenie cu decedatul, sau, după caz, actul care atestă calitatea de tutore, curator, mandatar (original şi copie);

• dovada că solicitantul a suportat cheltuielile ocazionate de deces (original şi copie);

• dacă este cazul, act medical emis sau vizat de medicul expert al asigurărilor sociale, prin care se atestă boala care l-a făcut inapt şi data ivirii acesteia, în cazul copilului inapt în vârstă de peste 18 ani (original);

• dacă este cazul, adeverinţă care să certifice că, la data decesului, membrul de familie cu vârsta cuprinsă între 18 şi 26 de ani urma o formă de învăţământ organizată potrivit legii (original).

• dovada că membrul de familie nu era asigurat sau pensionar se face prin declaraţie pe propria răspundere a celui care solicită ajutorul de deces, după caz.

Dacă vrei să ne sprijini să continuăm, trimite un sms cu textul PUTEM la 8864 și donezi 4 Euro lunar către Code for Romania.

Dacă persoana decedată nu era asigurată și nu avea nici statut de pensionar, iar tu ca aparținător nu ești asigurat și nici pensionar, nu se acordă ajutor de deces.

Această formă de moștenire se aplică atunci când persoana care a decedat a lăsat un testament în care a stabilit cine va primi bunurile sale după ce va înceta din viață. 

Persoana care lasă testamentul are posibilitatea de a-și alege unul sau mai mulți moștenitori, care pot fi sau nu înrudiți cu aceasta. 

📌 Pentru a fi considerat valabil, testamentul trebuie întocmit într-una dintre următoarele forme:

1. Testament olograf

Un document scris de mână care este datat și semnat de persoana care dorește să își lase bunurile moștenirea. Deși are valoare legală, acesta poate fi, în unele cazuri, relativ ușor atacat în instanță și declarat nul, de către anumiți moștenitori, nemulțumiți de conținutul acestuia.

2. Testament notarial

Testamentul notarial are o valoare juridică mai mare decât cel olograf, pentru că este încheiat de către un notar public, în prezența a doi martori, și este păstrat în arhivele notariale. Pentru ca documentul să fie valabil din punct de vedere legal, notarul se va asigura că persoana care dorește să își lase bunurile moștenirea este în deplinătatea facultăților mintale și că în conținutul testamentului nu se regăsesc elemente care contravin legii.

⚠️ ATENȚIE!

Indiferent dacă persoana decedată a lăsat testament sau nu, există câteva categorii de persoane care, conform legii române, nu pot fi excluse de la moștenire. 

Aceste categorii sunt astfel protejate prin lege de tot felul de acțiuni care le-ar fi lăsat fără drepturi succesorale, (spre ex. persoana decedată te-a dezmoștenit sau a lăsat moștenire unor persoane mai mult decât trebuia, etc). Aceștia se numesc moștenitori rezervatari și sunt:

• Descendenții defunctului, fără limită în gradul de rudenie (copii, nepoți din partea copiilor, strănepoți de copii, etc.);

• Soțul sau soția defunctului (dacă nu a decedat înaintea acestuia);

• Părinții defunctului, dacă sunt încă în viață, iar defunctul nu a avut copii.

Dacă ești moștenitor rezervatar, ai dreptul, potrivit legii, să primești în mod obligatoriu jumătate din cota a care ai fi avut dreptul conform moștenirii legale. Rezerva succesorală reprezintă partea din bunurile moștenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în baza legii, chiar și împotriva voinței defunctului. 

Cum se face succesiunea?

PASUL 1 - În urma decesului, trebuie să obții o sesizare privind deschiderea procedurii succesorale, care se eliberează de către Biroul de Stare Civilă din localitatea de domiciliu a defunctului, pe baza următoarelor documente:

• Cerere-tip;

• Certificat de deces în original al defunctului pentru care se face succesiunea;

• Certificat de atestare fiscală în original, eliberat pe numele defunctului de către Direcția de Taxe și Impozite Locale, prin care se atestă că nu există datorii la bugetul local;

• Certificatul de naștere și, după caz, de căsătorie, pentru toți moștenitorii, însoțite de actele lor de identitate;

• Actele de proprietate pentru toate bunurile care fac parte din moștenire: acte de vânzare/cumpărare, titluri de proprietate, procese verbale, certificate de acționar, contracte de împrumut, etc.;

• Testament.

PASUL 2 - procedura de succesiune propriu-zisă poate avea loc la notar, dacă toți moștenitorii sunt de acord cu împărțirea propusă.  

Succesiunea în fața notarului
Pentru procedura de moștenire, poți să alegi orice notar care își desfășoară activitatea în localitatea unde defunctul a avut domiciliul. În cazul Municipiului București, poți alege orice birou notarial, nefiind nevoie să se afle în același sector precum domiciliul defunctului. 

La notar, vei avea nevoie de următoarele acte în original: 

• Certificatul de deces;

• Actele de identitate ale tuturor moștenitorilor;

• Certificatele de naștere și de căsătorie ale moștenitorilor, după caz;

• Hotărârile judecătorești sau certificatele de divorț ale moștenitorilor, acolo unde este cazul;

• Certificatul de naștere și de căsătorie al soțului supraviețuitor/certificatul de deces al soțului, sentința ori certificatul de divorț, acolo unde este cazul.

• Adeverința de schimbare a numelui pe cale administrativă, după caz;

• Declarațiile de opțiune succesorală, după caz;

• Procura în formă autentică a persoanelor împuternicite să îi reprezinte pe moștenitori la succesiune, dacă aceștia nu pot fi prezenți în persoană;

• Testamentul.

În plus, trebuie să aduci documente pentru toate bunurile care fac parte din moștenire - de exemplu, contracte de vânzare-cumpărare, documente de intabulare, certificat de atestare fiscală, etc. 

De asemenea, la succesiune trebuie să prezenți doi martori din afara familiei care l-au cunoscut pe defunct și care sunt la curent cu moștenitorii acestuia.  

În situația în care succesiunea este dezbătută în fața unui notar, moștenitorii vor avea de achitat un onorariu, calculat în funcție de valoarea moștenirii. 

Succesiunea în instanță
Succesiunea se va face în instanță atunci când: 

• Unul sau mai mulți moștenitori nu este sau nu sunt găsiți; 

• Moștenitorii nu sunt de acord cu împărțirea propusă. 

În cazul în care moștenirea este dezbătută în instanță, moștenitorii vor trebui să achite o taxă de timbru de 3% din valoarea moștenirii. 

Indiferent dacă moștenirea se dezbate în instanță sau la notar, pentru a intra în posesia bunurilor, moștenitorii vor trebui să achite o serie de taxe și impozite, care se vor împărți în mod proporțional între toți beneficiarii.

Dacă vrei să ne sprijini să continuăm, trimite un sms cu textul PUTEM la 8864 și donezi 4 Euro lunar către Code for Romania.

Toate bunurile din moștenire pentru care nu există un testament fac obiectul moștenirii legale. 

📌 Cine poate fi moștenitor legal? 

Pot fi moștenitori legali următoarele categorii de persoane: 

• Clasa I - Copiii persoanei decedate (indiferent dacă sunt copii biologici sau adoptați), nepoții sau strănepoții;

• Clasa a II-a - Părinți, frați, surori și descendenții acestora;

• Clasa a III-a - Bunici sau străbunici;

• Clasa a IV-a - Mătuși, unchi, veri primari sau frați și surori ai bunicilor, până la gradul al patrulea de rudenie.

Urmașii defunctului vin la moștenire în ordinea clasei de moștenitori în care se află. Clasele cu număr mai mic elimină de la moștenire clasele cu număr mai mare. De exemplu, fiul sau fiica defunctului va exclude de la moștenire pe părinții și unchii acestuia. 

În situația în care defunctul nu are copii, aceștia au decedat, sau decid să renunțe la drepturile lor, moștenirea va reveni rudelor din clasa a II-a, iar acest tipar se repetă până când se ajunge la clasa a IV-a.

Moștenitorii care au același grad de rudenie primesc părți egale din moștenire. 

⚠️ ATENȚIE!

Soțul sau soția defunctului (dacă nu a decedat înaintea acestuia), numit și soțul supraviețuitor, este o categorie specială, care primește mereu o parte din moștenire, indiferent din ce clasă fac parte ceilalți moștenitori. 

Legea protejează soțul supraviețuitor, permițându-i să locuiască cu titlu gratuit în imobilul pe care îl împărțea cu defunctul, dacă nu are alte proprietăți unde se poate muta. Dreptul de a locui încetează la partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii moştenirii.

În cazul în care niciuna dintre rudele enumerate mai sus nu dorește să intre în posesia averii defunctului, toate bunurile se transferă comunei, orașului sau municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile respective atunci când s-a deschis moștenirea.

Cum se face succesiunea?

PASUL 1 - În urma decesului, trebuie să obții o sesizare privind deschiderea procedurii succesorale, care se eliberează de către Biroul de Stare Civilă din localitatea de domiciliu a defunctului, pe baza următoarelor documente:

• Cerere-tip;

• Certificat de deces în original al defunctului pentru care se face succesiunea;

• Certificat de atestare fiscală în original, eliberat pe numele defunctului de către Direcția de Taxe și Impozite Locale, prin care se atestă că nu există datorii la bugetul local;

• Certificate de naștere și, după caz, de căsătorie, pentru toți moștenitorii, însoțite de actele lor de identitate;

• Actele de proprietate pentru toate bunurile ce fac obiectul succesiunii: acte de vânzare/cumpărare, titluri de proprietate, procese verbale, certificate de acționar, contracte de împrumut etc.;

• Testament, dacă există.

PASUL 2 - procedura de succesiune propriu-zisă poate avea loc la notar, dacă toți moștenitorii sunt de acord cu împărțirea propusă.  

Pentru procedura de moștenire, poți să alegi orice notar care își desfășoară activitatea în localitatea unde defunctul a avut domiciliul. În cazul Municipiului București, poți alege orice birou notarial, nefiind nevoie să se afle în același sector precum domiciliul defunctului. 

Succesiunea în fața notarului
La notar, vei avea nevoie de următoarele acte în original: 

• Certificatul de deces;

• Actele de identitate ale tuturor moștenitorilor;

• Certificatele de naștere și de căsătorie ale moștenitorilor, după caz;

• Hotărârile judecătorești sau certificatele de divorț ale moștenitorilor, acolo unde este cazul;

• Certificatul de naștere și de căsătorie al soțului în viață sau certificatul de deces al soțului, sentința ori certificatul de divorț, acolo unde este cazul;

• Adeverința de schimbare a numelui pe cale administrativă, acolo unde este cazul;

• Declarațiile de opțiune succesorală, după caz;

• Procura în formă autentică a persoanelor împuternicite să îi reprezinte pe moștenitori la succesiune, dacă aceștia nu pot fi prezenți în persoană;

• Testamentul, dacă acesta există.

În plus, trebuie să aduci documente pentru toate bunurile care fac parte din moștenire - de exemplu, contracte de vânzare-cumpărare, documente de intabulare, certificat de atestare fiscală etc. 

De asemenea, la succesiune trebuie să prezenți doi martori din afara familiei care l-au cunoscut pe defunct și care sunt la curent cu moștenitorii acestuia.  

În situația în care succesiunea este dezbătută în fața unui notar, moștenitorii vor avea de achitat un onorariu, calculat în funcție de valoarea moștenirii. 

Succesiunea în instanță
Succesiunea se va face în instanță atunci când: 

• Unul sau mai mulți moștenitori nu este sau nu sunt găsiți; 

• Moștenitorii nu sunt de acord cu împărțirea propusă. 

În cazul în care moștenirea este dezbătută în instanță, moștenitorii vor trebui să achite o taxă de timbru de 3% din valoarea moștenirii. 

Indiferent dacă moștenirea se dezbate în instanță sau la notar, pentru a intra în posesia bunurilor, moștenitorii vor trebui să achite o serie de taxe și impozite, care se vor împărți în mod proporțional între toți beneficiarii.

Dacă vrei să ne sprijini să continuăm, trimite un sms cu textul PUTEM la 8864 și donezi 4 Euro lunar către Code for Romania.

În România, în cazul decesului unei persoane care nu are nici moștenitori legali (soț, copii, nepoți, părinți, frați), dar nici moștenitori stabiliți prin testament, bunurile lăsate de defunct revin unității administrativ-teritoriale unde se află bunurile decedatului (oraș, comună, județ). 

Dacă vrei să ne sprijini să continuăm, trimite un sms cu textul PUTEM la 8864 și donezi 4 Euro lunar către Code for Romania.

📌 Care este legea aplicabilă moștenirii?

În cazul moștenirii lăsate de un cetățean străin, primul pas este verificarea legii aplicabile în respectivul caz. De exemplu, în cazul decesului unui cetățean turc care locuia în România, trebuie să fie clarificat dacă se va aplica legea română sau cea turcă. 

De principiu, se aplică legea română dacă defunctul avea domiciliul în România sau în cazul bunurilor lăsate moștenire și care se află pe teritoriul țării. De asemenea, există posibilitatea ca defunctul să fi ales o lege aplicabilă și să o fi menționat în testament. Există și posibilitatea ca legea aplicabilă unei moșteniri să fie decisă printr-o convenție internațională la care statul român este parte.

Pentru a afla care este legea aplicabilă într-un astfel de caz, vă recomandăm să luați legătura cu un specialist în domeniul moștenirilor. 

📌 Moștenirea prin testament

Persoana care lasă testamentul are posibilitatea de a-și alege unul sau mai mulți moștenitori, care pot fi sau nu înrudiți cu aceasta. 

Pentru a fi considerat valabil, testamentul trebuie întocmit într-una dintre următoarele forme:

1. Testament olograf

Un document scris de mână care este datat și semnat de persoana care dorește să își lase bunurile moștenire. Deși are valoare legală, acesta poate fi, în unele cazuri, relativ ușor atacat în instanță și declarat nul, de către anumiți moștenitori, nemulțumiți de conținutul acestuia.

2. Testament notarial

Testamentul notarial are o valoare juridică mai mare decât cel olograf, pentru că este încheiat de către un notar public, în prezența a doi martori, și este păstrat în arhivele notariale. Pentru ca documentul să fie valabil din punct de vedere legal, notarul se va asigura că persoana care dorește să își lase bunurile moștenire este în deplinătatea facultăților mintale și că în conținutul testamentului nu se regăsesc elemente care contravin legii.

⚠️ ATENȚIE!

Indiferent dacă persoana decedată a lăsat testament sau nu, există câteva categorii de persoane care, conform legii române, nu pot fi excluse de la moștenire. 

Aceste categorii sunt protejate prin lege de tot felul de acțiuni care le-ar fi lăsat fără drepturi succesorale (spre ex. persoana decedată te-a dezmoștenit sau a lăsat moștenire unor persoane mai mult decât trebuia, etc.). Aceștia se numesc moștenitori rezervatari și sunt:

• Descendenții defunctului, fără limită în gradul de rudenie (copii, nepoți din partea copiilor, strănepoți de copii, etc.)

• Soțul sau soția defunctului (dacă nu a decedat înaintea acestuia)

• Părinții defunctului, dacă sunt încă în viață, iar defunctul nu a avut copii.

Dacă ești moștenitor rezervatar, ai dreptul, potrivit legii, să primești în mod obligatoriu jumătate din cota a care ai fi avut dreptul conform moștenirii legale. Rezerva succesorală reprezintă partea din bunurile moștenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în baza legii, chiar și împotriva voinței defunctului. 

📌 Cum se face succesiunea în cazul în care este aplicabilă legea română?

PASUL 1 - În urma decesului, trebuie să obții o sesizare privind deschiderea procedurii succesorale, care se eliberează de către Biroul de Stare Civilă din localitatea de domiciliu a defunctului, pe baza următoarelor documente:

• Cerere-tip;

• Certificat de deces în original al defunctului pentru care se face succesiunea;

• Certificat de atestare fiscală în original, eliberat pe numele defunctului de către Direcția de Taxe și Impozite Locale, prin care se atestă că nu există datorii la bugetul local;

• Certificatul de naștere și, după caz, de căsătorie, pentru toți moștenitorii, însoțite de actele lor de identitate;

• Actele de proprietate pentru toate bunurile ce fac obiectul succesiunii: acte de vânzare/cumpărare, titluri de proprietate, procese verbale, certificate de acționar, contracte de împrumut, etc.;

• Testament, dacă există.

PASUL 2 - procedura de succesiune propriu-zisă poate avea loc la notar, dacă toți moștenitorii sunt de acord cu împărțirea propusă.  

📌 Succesiunea în fața notarului

Pentru procedura de moștenire, poți să alegi orice notar care își desfășoară activitatea în localitatea unde defunctul a avut domiciliul. În cazul Municipiului București, poți alege orice birou notarial, nefiind nevoie să se afle în același sector precum domiciliul defunctului. 

La notar, vei avea nevoie de următoarele acte în original:

• Certificatul de deces;

• Actele de identitate ale tuturor moștenitorilor;

• Certificatele de naștere și de căsătorie ale moștenitorilor, după caz;

• Hotărârile judecătorești sau certificatele de divorț ale moștenitorilor, acolo unde este cazul;

• Certificatul de naștere și de căsătorie al soțului în viață/certificatul de deces al soțului/sentința ori certificatul de divorț, acolo unde este cazul;

• Adeverința de schimbare a numelui pe cale administrativă, acolo unde este cazul.

• Declarațiile de opțiune succesorală, după caz;

• Procura în formă autentică a persoanelor împuternicite să îi reprezinte pe moștenitori la succesiune, dacă aceștia nu pot fi prezenți în persoană.

• Testamentul, dacă acesta există;

În plus, trebuie să aduci documente pentru toate bunurile care fac parte din moștenire - de exemplu, contracte de vânzare-cumpărare, documente de intabulare, certificat de atestare fiscală, etc. 

De asemenea, la succesiune trebuie să prezenți doi martori din afara familiei care l-au cunoscut pe defunct și care sunt la curent cu moștenitorii acestuia.  

În situația în care succesiunea este dezbătută în fața unui notar, moștenitorii vor avea de achitat un onorariu, calculat în funcție de valoarea moștenirii. 

📌 Succesiunea în instanță

Succesiunea se va face în instanță atunci când: 

• Unul sau mai mulți moștenitori nu este sau nu sunt găsiți; 

• Moștenitorii nu sunt de acord cu împărțirea propusă. 

În cazul în care moștenirea este dezbătută în instanță, moștenitorii vor trebui să achite o taxă de timbru de 3% din valoarea moștenirii. 

Indiferent dacă moștenirea se dezbate în instanță sau la notar, pentru a intra în posesia bunurilor, moștenitorii vor trebui să achite o serie de taxe și impozite, care se vor împărți în mod proporțional între toți beneficiarii.

📌 Care este legea aplicabilă moștenirii?

În cazul moștenirii lăsate de un cetățean străin, primul pas este verificarea legii aplicabile în respectivul caz. De exemplu, în cazul decesului unui cetățean turc care locuia în România, trebuie să fie clarificat dacă se va aplica legea română sau cea turcă. 

De principiu, se aplică legea română dacă defunctul avea domiciliul în România sau în cazul bunurilor lăsate moștenire și care se află pe teritoriul țării. De asemenea, există posibilitatea ca defunctul să fi ales o lege aplicabilă și să o fi menționat în testament. Există și posibilitatea ca legea aplicabilă unei moșteniri să fie decisă printr-o convenție internațională la care statul român este parte.

Pentru a afla care este legea aplicabilă într-un astfel de caz, vă recomandăm să luați legătura cu un specialist în domeniul moștenirilor. 

📌 Moștenirea legală 

Toate bunurile din moștenire pentru care nu există un testament fac obiectul moștenirii legale. 

Cine poate fi moștenitor legal? 

Pot fi moștenitori legali următoarele categorii de persoane: 

• Clasa I - Copiii persoanei decedate (indiferent dacă sunt copii biologici sau adoptați), nepoții sau strănepoții;

• Clasa a II-a - Părinți, frați, surori și descendenții acestora;

• Clasa a III-a - Bunici sau străbunici;

• Clasa a IV-a - Mătuși, unchi, veri primari sau frați și surori ai bunicilor, până la gradul al patrulea de rudenie.

Urmașii defunctului vin la moștenire în ordinea clasei de moștenitori în care se află.  Clasele cu număr mai mic elimină de la moștenire clasele cu număr mai mare. De exemplu, fiul sau fiica defunctului va exclude de la moștenire pe părinții și unchii acestuia. 

În situația în care defunctul nu are copii, aceștia au decedat, sau decid să renunțe la drepturile lor, moștenirea va reveni rudelor din clasa a II-a, iar acest tipar se repetă până când se ajunge la clasa a IV-a.

Moștenitorii care au același grad de rudenie primesc părți egale din moștenire. 

ATENȚIE!

Soțul sau soția defunctului (dacă nu a decedat înaintea acestuia), numit și soțul supraviețuitor, este o categorie specială, care primește mereu o parte din moștenire, indiferent din ce clasă fac parte ceilalți moștenitori. 

Legea protejează soțul supraviețuitor, permițându-i să locuiască cu titlu gratuit în imobilul pe care îl împărțea cu defunctul, dacă nu are alte proprietăți unde se poate muta. Dreptul de a locui acolo încetează la partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii moştenirii.

În cazul în care niciuna dintre rudele enumerate mai sus nu dorește să intre în posesia averii defunctului, toate bunurile se transferă comunei, orașului sau municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile respective atunci când s-a deschis moștenirea.

📌 Cum se face succesiunea?

PASUL 1 - În urma decesului, trebuie să obții o sesizare privind deschiderea procedurii succesorale, care se eliberează de către Biroul de Stare Civilă din localitatea de domiciliu a defunctului, pe baza următoarelor documente:

• Cerere-tip;

• Certificat de deces în original al defunctului pentru care se face succesiunea;

• Certificat de atestare fiscală în original, eliberat pe numele defunctului de către Direcția de Taxe și Impozite Locale, prin care se atestă că nu există datorii la bugetul local;

• Certificate de naștere și, după caz, de căsătorie, pentru toți moștenitorii, însoțite de actele lor de identitate;

• Actele de proprietate pentru toate bunurile ce fac obiectul succesiunii: acte de vânzare/cumpărare, titluri de proprietate, procese verbale, certificate de acționar, contracte de împrumut etc.;

• Testament, dacă există.

PASUL 2 - procedura de succesiune propriu-zisă poate avea loc la notar, dacă toți moștenitorii sunt de acord cu împărțirea propusă.  

📌 Succesiunea în fața notarului

Pentru procedura de moștenire, poți să alegi orice notar care își desfășoară activitatea în localitatea unde defunctul a avut domiciliul. În cazul Municipiului București, poți alege orice birou notarial, nefiind nevoie să se afle în același sector precum domiciliul defunctului. 

La notar, vei avea nevoie de următoarele acte în original: 

• Certificatul de deces;

• Actele de identitate ale tuturor moștenitorilor;

• Certificatele de naștere și de căsătorie ale moștenitorilor, după caz;

• Hotărârile judecătorești sau certificatele de divorț ale moștenitorilor, acolo unde este cazul;

• Certificatul de naștere și de căsătorie al soțului în viață sau certificatul de deces al soțului, sentința ori certificatul de divorț, acolo unde este cazul;

• Adeverința de schimbare a numelui pe cale administrativă, acolo unde este cazul;

• Declarațiile de opțiune succesorală, după caz;

• Procura în formă autentică a persoanelor împuternicite să îi reprezinte pe moștenitori la succesiune, dacă aceștia nu pot fi prezenți în persoană.

• Testamentul, dacă acesta există;

În plus, trebuie să aduci documente pentru toate bunurile care fac parte din moștenire - de exemplu, contracte de vânzare-cumpărare, documente de intabulare, certificat de atestare fiscală etc. 

De asemenea, la succesiune trebuie să prezenți doi martori din afara familiei care l-au cunoscut pe defunct și care sunt la curent cu moștenitorii acestuia.  

În situația în care succesiunea este dezbătută în fața unui notar, moștenitorii vor avea de achitat un onorariu, calculat în funcție de valoarea moștenirii. 

📌 Succesiunea în instanță

Succesiunea se va face în instanță atunci când: 

• Unul sau mai mulți moștenitori nu este sau nu sunt găsiți; 

• Moștenitorii nu sunt de acord cu împărțirea propusă. 

În cazul în care moștenirea este dezbătută în instanță, moștenitorii vor trebui să achite o taxă de timbru de 3% din valoarea moștenirii. 

Indiferent dacă moștenirea se dezbate în instanță sau la notar, pentru a intra în posesia bunurilor, moștenitorii vor trebui să achite o serie de taxe și impozite, care se vor împărți în mod proporțional între toți beneficiarii.

Pentru a apela la servicii de înhumare, trebuie să te adresezi administrației cimitirului unde dorești ca defunctul să fie înmormântat. 

Înhumarea persoanei decedate se face numai pe baza certificatului de deces și adeverinței de înhumare, care se prezintă administrației cimitirului. În cazul în care declarantul decesului nu mai deţine adeverinţa de înhumare (a fost pierdută sau distrusă) ofiţerul de stare civilă eliberează un duplicat, la cerere. 

📌 De asemenea, administrația cimitirului îți mai poate solicita și următoarele documente: 

• Actul de concesiune al locului de veci (mormântului) unde persoana urmează să fie înmormântată; 

• Actul de identitate (buletin, carte de identitate) al titularului dreptului de concesiune asupra locului de veci (mormântului) unde persoana urmează să fie înmormântată;

• În unele cazuri, dacă dorești depunerea defunctului la capelă, certificatul de îmbălsămare eliberat de medicul legist sau de către firma de pompe funebre, după caz. 

Oricine are dreptul la o înmormântare decentă. La stabilirea locului de veci şi organizarea serviciilor funerare, aparținătorii defunctului şi prestatorii serviciilor funerare sunt obligaţi să colaboreze între ei și să ţină cont de voinţa exprimată pe timpul vieţii de către defunct. 

Dacă pe timpul vieţii persoana decedată nu şi-a exprimat dorinţa referitoare la înmormântare, locul şi modalitatea înmormântării se hotărăsc de persoana, familia sau de autoritatea care se îngrijeşte de înmormântare. 

Ceremonia de înmormântare poate fi religioasă sau laică. Înmormântarea religioasă are loc cu respectarea canoanelor, obiceiurilor locului, tradiţiilor şi regulamentelor cultului respectiv. În cazul înmormântării laice, organizatorii stabilesc modul de desfăşurare a procesiunii funerare.

Dacă vrei să ne sprijini să continuăm, trimite un sms cu textul PUTEM la 8864 și donezi 4 Euro lunar către Code for Romania.

În cazul decesului unei persoane fără aparținători (fără rude apropiate) este important de menționat că, anterior decesului, o astfel de persoană are posibilitatea să întocmească un testament și să indice orice persoană care să se ocupe de înmormântare (un prieten de încredere). 

În cazul în care nu există un asemenea act, obligația de a se ocupa de înmormântarea persoanei decedate cade în sarcina primăriei localității pe raza căreia s-a înregistrat decesul.

Dacă vrei să ne sprijini să continuăm, trimite un sms cu textul PUTEM la 8864 și donezi 4 Euro lunar către Code for Romania.

În cazul în care un cetățean român a decedat în afara teritoriului României, decesul va trebui înregistrat la autoritățile competente din țara în care persoana a decedat (cel mai adesea, primăria).

• Decesul poate fi înregistrat şi la ambasada sau consulatul României din ţara în care a avut loc decesul dar acest lucru nu este obligatoriu pentru a putea apela la serviciul de repatriere în România.

• Actul de  deces românesc poate fi emis și de Consulatul României în teritoriul țării unde a avut loc decesul. Pentru aceast lucru este necesar ca decesul să fie înregistrat la ambasadă sau consulat. Apoi se va putea obține certificatul de deces românesc prin transcrierea actului în registrele de stare civilă române.

Pentru repatrierea persoanei decedate în România sunt necesare atât acordul autorităților din țara respectivă, cât și a instituției de sănătate publică competente din unitatea administrativ-teritorială în care a avut loc decesul. Ca urmare, solicitarea pentru aprobarea transportului sicriului cu corpul neînsufleţit în România se adresează de către un membru al familiei sau de către un reprezentant al firmei de pompe funebre care se ocupă de transport la oficiul consular în a cărui jurisdicţie consulară a avut loc decesul.

• Transportul funerar trebuie însoțit de către un pașaport mortuar care atestă faptul că persoana decedată poate fi repatriată în țara de origine.

• Acest serviciu poate fi solicitat la sediul oficiului consular sau prin poştă.

• Pentru aducerea în România a persoanelor decedate sunt necesare aprobarea oficiului consular al României din ţara respectivă, aprobarea autorităţilor de sănătate publică din ţara respectivă, precum şi declaraţia de primire din partea administraţiei cimitirului în care are loc înhumarea.

În cazul în care, persoana decedată a fost incinerată în țara în care a survenit decesul, pentru transportul urnei funerare sunt necesare doar certificatul de deces şi adeverinţa de incinerare (nu este necesară aprobarea oficiului consular). Trebuie avut însă în vedere că, dacă se doreşte înhumarea urnei în România, iar persoana decedată deţinea cetăţenia română la momentul decesului, familia va trebui să înregistreze în evidenţele de stare civilă din România decesul, prin transcriere/înscriere, şi să obţină un certificat echivalent românesc, care va fi necesar pentru oficierea slujbei de înmormântare.

Dacă vrei să ne sprijini să continuăm, trimite un sms cu textul PUTEM la 8864 și donezi 4 Euro lunar către Code for Romania.

Incinerarea persoanelor decedate se face numai pe baza certificatului de deces care menționează că persoana decedată poate fi incinerată. 

Incinerarea poate avea loc doar într-un crematoriu autorizat, iar administrația crematoriului păstrează o copie a certificatului de deces.

Dacă vrei să ne sprijini să continuăm, trimite un sms cu textul PUTEM la 8864 și donezi 4 Euro lunar către Code for Romania.

Pentru incinerarea unei persoane străine decedate în România sau în cazul unei persoane străine decedate în altă țară și transportate în România este nevoie de aprobarea oficiului consular din România al țării al cărei cetățean a fost persoana decedată sau, în lipsa acestuia, de aprobarea autorităților competente de la ultimul domiciliu al persoanei decedate. Poți să consulți aici lista misiunilor diplomatice (ambasade, consulate) din România. 

După întocmirea actului de deces, ofiţerul de stare civilă eliberează declarantului o adeverinţă de incinerare a cadavrului, într-un singur exemplar. În cazul în care declarantul decesului nu mai deţine adeverinţa de incinerare (a fost pierdută sau distrusă), la solicitarea acestuia, ofiţerul de stare civilă eliberează un duplicat.

Persoanele decedate neidentificate nu pot fi incinerate.

Dacă vrei să ne sprijini să continuăm, trimite un sms cu textul PUTEM la 8864 și donezi 4 Euro lunar către Code for Romania.